Basarabia se cere acasa

Nu stiu de ce, dar cand in aer pluteste aroma teilor in floare si norii trandafirii ca un stol de ingerasi se topesc in departarile albastre, mi se face dor de tara. Mi se face dor de muntii Bucovinei ce-au cunoscut fratii poetului-nepereche.ri

Mi se face dor de poienile umbroase, de izvoarele zdruncinate printre pietre licurind, de cerbii sfiosi cu vanturile in coarne, m-as vrea cu fratii mei in jurul unui foc pe-un varf de munte.

Imi pare ca cel mai trist rau din lume este Prutul. Cand ajunge la Cernauti, parca ar lua-o inapoi, spre munti. Ma-ntristez cand ma gandesc la Bucovina. Serile stravezii plang cu lacrimi de rasina. Inimile ferestrelor din satele singuratice se aprind in fundul vailor ca niste ochi de foc. Cat as vrea sa am acesti munti, sa am parte de freamatul brazilor, de apa, de pamant, de un colt de cer. Sa merg prin vechiul targ al Cernautilor. Sa ma opresc in fata liceului german unde a invatat Mihai Eminescu, sa privesc cu duioasa nostalgie tufele de lacramioare care rasar printre lespezile vechi, langa piatra funerara cu basorelieful profesorului Aron  Pumnul, din cimitirul central al orasului.

Nicolae Dabija scria cu sufletul ravasit: „Ma doare Bucovina ca o rana...” Ne-a fost rapita miseleste. S-a incercat  distrugerea romanismului din acest tinut instrainat, dar muntii doinesc romaneste si brazii, stand stana sub teascul durerii, ingana balada Mioritei...

Cand sub un abur de dor se lasa peste muntii Cernauti si-o lina cantare mangaie departarile albastre, imi inec durerea sufletului intr-o ruga amara. Ma vad printre calugarii cuviosi de la Putna lui Stefan cel  Mare. Zaresc printre faclii cripta domneasca si-mi reazem fruntea infierbantata de lespedea rece.

Sii, Doamne, ca noi basarabenii nu avem tara? Stii ca Moldova e ca o tara rupta? Stii ca nu mai avem iesire la mare? Tara binecuvantata, ne desparte un stramb. Te-am cunoscut mai mult din carte, ti-am admirat monumentele marete, cetatile medievale, manastirile cu dangatul tanguios al clopotelor, orasele ce poarta urme strvechi de istorie.

Basarabie furata, ce vina ai?

Rastignita prin Siberii, lipsita de dreptul de a vorbi limba romana, injosita, ignorata, parasita...

Palma de pamant isi intinde ramurile de mar inflorit spre Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brancusi... Carpatii se aud spre seara alunecand, asternandu-se umbra pe „Masa tacetii”, pe coroana sfanta a teiului eminescian din parcul Copoului.

Ce-i Patria pentru mine? E tot ceea ce ma inconjoara, tot ce inseamna Romania (in hotarele ei de la 1918). Numai aici vom putea reconstrui vesnic mantuitoarea noastra biserica ce se numeste romantismul basarabean. Eu stiu ca Miorita s-a nascut in Vrancea, ca manastirea noastra cea mai sfanta este Putna, iar Patriarhia noastra este Patriarhia Romana, Biserica Neamului. Stiu ca orasele cu adanci traditii de civilizatie nationala, cu adevarate licee si mari universitati se numesc Iasi, Bucuresti, Cluj-Napoca, Craiova, ca marea noastra se numeste Marea Neagra, ca raul nostru cel mare este Dunarea.

Nu putem fi o cultura, o stiinta si o istorie fara Eminescu si Creanga, fara Stefan cel Mare si Sfant, fara Balcescu si Iorga, fara Enescu si Maria Tanase. Minti demente au schimbat Basarabia intr-o gara. Cine vrea coboara, cine vrea da cu piciorul in datini  si in limba. Ma infioara poemul-cantec pus pe note de Ion Aldea-Teodorovici si cantat dumnezeieste de Dida Dragan, „Reaprindeti candela”. Sentimentele de piosenie si iertare vin din marea Dragoste de tara.

Vreau sa trec raul durerii si sa parcurg  pas cu pas toate regiunile tarii: din Moldova in Oltenia, din Dobrogea in Ardeal si Maramures, sa ascult cantecele si poeziile neamului, sa-mi clatesc ochii in lumina purificatoare a departarilor, in fosnetul de matase al padurilor de argint, sa-mi pierd pasii prin Cismigiu.

As fi fericita sa-mi readuc tara acasa. Sa dispara intr-o zi sarma ghimpata si de graniceri. O palma de pamant la margini de imperii se vrea acasa. Pe partea mea de inima cresc muntii. In varf, o cruce a neamului.

Zidita in plans si rugaciune, Basarabia se cere acasa. Rechemati-o.

Daniela T

17 ani, Cornesti, jud. Ungheni, R.  Moldova